„Logica sentimentelor se evidenţiază prin caracterul ei subtil, imprevizibil, difuz şi greu de stăpânit“ - Ribot
duminică, 14 noiembrie 2010
Poveste sentimentală (Nichita Stănescu)
Nichita Stănescu
Poveste sentimentală
Pe urmă ne vedeam din ce în ce mai des.
Eu stăteam la o margine-a orei,
tu - la cealaltă,
ca două toarte de amforă.
Numai cuvintele zburau între noi,
înainte şi înapoi.
Vârtejul lor putea fi aproape zărit,
şi deodată,
îmi lăsam un genunchi,
iar cotul mi-l înfigeam în pământ,
numai ca să privesc iarba-nclinată
de căderea vreunui cuvânt,
ca pe sub laba unui leu alergând.
Cuvintele se roteau, se roteau între noi,
înainte şi înapoi,
şi cu cât te iubeam mai mult, cu atât
repetau, într-un vârtej aproape văzut,
structura materiei, de la-nceput.
sâmbătă, 13 noiembrie 2010
O cafea cu amor, vă rog!
"Maybe the poets are right. Maybe love is the only answer..."
"Încă de mic mi-au plăcut femeile nepotrivite, când am văzut Albă-ca-Zăpada, toţi s-au îndrăgostit de Albă-ca-Zăpada, eu lulea după Regina cea Rea!" - Allen Stewart Königsberg (Woody Allen)
joi, 11 noiembrie 2010
Povestea noastră...
„Orice suflet este condamnat să tăinuiască măcar durerea unei amintiri”. A fost "povestea noastră", a mea şi a ta, cu bune şi cu rele, o poveste cu multe lacrimi, prea multe lacrimi şi suferinţă. Acum, Tu şi Eu suntem altfel, dar în povestea noastră noi vom rămâne aceiaşi...
duminică, 7 noiembrie 2010
IN MEMORIAM - ADRIAN PĂUNESCU
Pe curând sau rămas bun
Apăru, numai nu,
La adio, tu…
sâmbătă, 6 noiembrie 2010
Rămas bun, maestre!
Când am aflat de moartea lui, a murit o parte din mine, din copilăria mea, din sufletul meu. L-am iubit pe poet şi ador în continuare poezia lui! Am crescut cu Cenaclul Flacăra, am plâns şi m-am bucurat alături de ei, am visat şi am sperat într-o lume mai bună, o lume a libertăţii de exprimare. Pentru mine, Păunescu este un geniu şi nu un simplu versificator fără caracter aşa cum vor unii "căţei frustraţi" să-l denigreze. Cu el am crescut, în el am crezut şi va fi pentru mine un exemplu de trăire spirituală.
Imbecilii de la ABC News au titrat în ediţia lor de vineri: „A murit poetul care l-a lăudat pe Ceauşescu”. A-l descrie pe Adrian Păunescu drept „poetul de casă” al fostului dictator este o dovadă de multă malițiozitate şi superficialitate. Da, măi „căţei”, a fost aşa cum vreţi voi să fie, un comunist „lingău”, un om cu un caracter reprobabil, un personaj controversat…Dar puteţi fi convinşi că el va rămâne în istorie ca unul dintre cei mai mari poeţi români, alături de Nichita, Eminescu, Sorescu, Bacovia, Alecsandri sau Blaga.
Rămas bun, maestre!
vineri, 5 noiembrie 2010
IN MEMORIAM - ADRIAN PĂUNESCU...Totuşi, iubirea
Adrian Păunescu
Totuşi, iubirea
Şi totuşi există iubire
Şi totuşi există blestem
Dau lumii, dau lumii de ştire
Iubesc, am curaj şi mă tem.
Şi totuşi e stare de veghe
Şi totuşi murim repetat
Şi totuşi mai cred în pereche
Şi totuşi ceva sa-ntâmplat.
Pretenţii nici n-am de la lume
Un pat, întuneric şi tu
Intrăm în amor fără nume
Fiorul ca fulger căzu.
Motoarele lumii sunt stinse
Reţele pe căi au căzut
Un mare pustiu pe cuprins e
Trezeşte-le tu c-un sărut.
Acum te declar Dumnezee
Eu însumi mă simt Dumnezeu
Continuă lumea femeie
Cu plozi scrişi în numele meu.
Afară roiesc întunerici
Aici suntem noi luminoşi
Se ceartă-ntre ele biserici
Făcându-şi acelaşi reproş.
Şi tu şi iubirea există
Şi moartea există în ea
Îmi place mai mult când eşti tristă
Tristeţea, de fapt, e a ta.
Genunchii mi-i plec pe podele
Cu capul mă sprijin de cer,
Tu eşti în puterile mele,
Deşi închiziţii te cer.
Ce spun se aude aiurea,
Mă-ntorc la silaba dintâi,
Prăval peste tine pădurea:
Adio, adică rămâi.
Şi totuşi există iubire
Şi totuşi există blestem
Dau lumii, dau lumii de ştire
Iubesc, am curaj şi mă tem.
Divina comedie – Paradisul (Dante Alighieri)
LA DIVINA COMMEDIA - PARADISO (Dante Alighieri)
Canto XXXIII
……………………………………………
tal era io a quella vista nova:
veder voleva come si convenne
l'imago al cerchio e come vi s'indova;
ma non eran da ciò le proprie penne:
se non che la mia mente fu percossa
da un fulgore in che sua voglia venne.
A l'alta fantasia qui mancò possa;
ma già volgeva il mio disio e 'l velle,
sì come rota ch'igualmente è mossa,
l'amor che move il sole e l'altre stelle.
Divina comedie – Paradisul (Dante Alighieri)
Cântul XXXIII
……………………………………………
aşa fui eu cu nou-apariţiune:
voiam să văd care-i raportul lor,
cum poate chipu-n cerc să se-mpreune;
dar n-ajungea spre-aceasta propriu-mi zbor,
de n-ar fi fost de-un fulger luminată
puterea mea şi-i stinse-avutul dor.
Înaltu-mi vis se rupse-aici deodată;
ci-mi şi porni şi-al meu şi dor şi vele,
asemeni roţii ce-i egal mişcată,
voiam să văd care-i raportul lor,
cum poate chipu-n cerc să se-mpreune;
dar n-ajungea spre-aceasta propriu-mi zbor,
de n-ar fi fost de-un fulger luminată
puterea mea şi-i stinse-avutul dor.
Înaltu-mi vis se rupse-aici deodată;
ci-mi şi porni şi-al meu şi dor şi vele,
asemeni roţii ce-i egal mişcată,
iubirea care mişcă sori şi stele.
Ultimul vers din celebră operă “Divina Comedie” este unul dintre cele mai înălţătoare si vibrante elogii aduse dragostei în literatura universală, Dante dând puterea iubirii de a pune in mişcare chiar si aştrii universului.
duminică, 31 octombrie 2010
Poem (Nichita Stănescu)
Nichita Stănescu
Poem
Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi
şi ţi-aş săruta talpa piciorului,
nu-i aşa că ai şchiopăta puţin, după aceea,
de teamă să nu-mi striveşti sărutul?...
Poem
Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi
şi ţi-aş săruta talpa piciorului,
nu-i aşa că ai şchiopăta puţin, după aceea,
de teamă să nu-mi striveşti sărutul?...
Aş vrea să-i spun ei (Ciprian Crişan)
Ciprian Crişan
Aş vrea să-i spun ei
Aş vrea să-i spun ei
Aş vrea să-i spun ei, dar nu ştiu dacă m-ar auzi,
Aş vrea să-ţi scriu ţie, dar nu ştiu dacă m-ai înţelege…
Mă simt confuz, mă simt slăbit,
Mă simt blamabil şi direct responsabil
Pentru declanşarea unei avalanşe
Pe care, cu siguranţă, n-am s-o pot controla.
Aş vrea s-o sculptez, dar nu-i cunosc materialul,
Aş vrea să ţi-o descriu, dar nu-ţi cunosc cuvântul…
Mă simt învins, mă simt învingător,
Mă simt provocat şi direct implicat
În declanşarea unui război nuclear
Alarmant pentru mine, pustiitor pentru ea.
Aş vrea s-o ating
Aş vrea s-o simt
Aş vrea s-o alint
Aş vrea să-i cânt
Aş vrea s-o încânt
Aş vrea să-i spun ei
Cât o iubesc!
sâmbătă, 23 octombrie 2010
Tristeţea în stare pură (Ciprian Crişan)
Tristeţea în stare pură
De ce ar trebui să fie negru un adevărat motiv de doliu, de tristeţe profundă? De ce ar trebui să împodobim tristeţea în negru? O fată m-a întrebat de curând, văzându-mă îmbrăcat în negru, dacă sunt cu adevărat trist? Recunosc că am rămas puţin surprins şi, pentru câteva secunde, chiar blocat la auzul acestei întrebări. Nu mă aşteptam de la o fetişcană nurlie la o asemenea curiozitate existenţial-psihologică… Exagerez! Poate nu a fost decât o simplă curiozitate adolescentină şi atât. Eu am tălmăcit-o altfel. Dar oricare ar fi fost sensul, întrebarea mi-a rămas pe retină la fel ca bliţul unui aparat de fotografiat clasic, la fel ca un flash care te zăpăceşte câteva secunde în momentul în care încerci să zâmbeşti forţat fotografului.
Sincer, nici nu mai ştiu ce i-am răspuns tinerei, nici nu mai contează de altfel, contează doar ce am încercat să-mi răspund mie. De fapt răspunsul pe care mi l-am dat a fost o succesiune de întrebări nesfârşite, obositoare şi probabil suficient de inutile. Evident am întors tristeţea, acest proces afectiv extrem de complex, pe toate feţele psihologice şi filosofice, dar tot degeaba… Nu sunt dumerit sau poate nici nu vreau să fiu. De un lucru sunt sigur: Tristeţea e un cuvânt care mă fascinează atunci când îl studiez în tot felul de dicţionare de specialitate, atunci când îl văd pe feţele celor care-mi vin la cabinet sau atunci când îl simt pe propria piele.
Când studiezi o plantă sau un animal, te duci de obicei în mediul său natural. Când vrei să înveţi a face o ciulama de pui te duci frumos în bucătărie şi te apuci să faci experimente pe biata cratiţă. Atunci când vrei să înţelegi ce e democraţia, „călătoreşti” de la Atena lui Pericle, până la Paris, Londra sau Washington. Dar când vrei să înţelegi TRISTEŢEA în stare pură ce faci? Un răspuns pripit şi superficial ar suna cam aşa: Tristeţea nu se înţelege, ci se simte! E o variantă de răspuns şi aceasta…Dar un răspuns mai profund cum ar suna?
vineri, 22 octombrie 2010
luni, 18 octombrie 2010
duminică, 17 octombrie 2010
sâmbătă, 16 octombrie 2010
Altă matematică (Nichita Stănescu)
Nichita Stănescu
Altă matematică
Noi ştim că unu ori unu fac unu,
dar un inorog ori o pară
nu ştim cât face.
Ştim că cinci fără patru fac unu,
dar un nor fără o corabie
nu ştim cât face.
Ştim, noi ştim că opt
împărţit la opt fac unu,
dar un munte împărţit la o capră
nu ştim cât face.
Ştim că unu plus unu fac doi,
dar eu şi cu tine,
nu Ştim, vai, nu ştim cât facem.
Ah, dar o plapumă
înmulţită cu un iepure
face o roscovană, desigur,
o varză împărţită la un steag
fac un porc,
un cal fără un tramvai
face un înger,
o conopidă plus un ou,
face un astragal...
Numai tu şi cu mine
înmultiţi şi împărţiţi
adunaţi şi scăzuţi
rămânem aceiaşi...
Pieri din mintea mea!
Revino-mi în inimă!
Altă matematică
Noi ştim că unu ori unu fac unu,
dar un inorog ori o pară
nu ştim cât face.
Ştim că cinci fără patru fac unu,
dar un nor fără o corabie
nu ştim cât face.
Ştim, noi ştim că opt
împărţit la opt fac unu,
dar un munte împărţit la o capră
nu ştim cât face.
Ştim că unu plus unu fac doi,
dar eu şi cu tine,
nu Ştim, vai, nu ştim cât facem.
Ah, dar o plapumă
înmulţită cu un iepure
face o roscovană, desigur,
o varză împărţită la un steag
fac un porc,
un cal fără un tramvai
face un înger,
o conopidă plus un ou,
face un astragal...
Numai tu şi cu mine
înmultiţi şi împărţiţi
adunaţi şi scăzuţi
rămânem aceiaşi...
Pieri din mintea mea!
Revino-mi în inimă!
sâmbătă, 2 octombrie 2010
Dezamăgiri... (I) (Ciprian Crisan)
Ciprian Crisan
Dezamăgiri... (I)
Dezamăgit de soartă
Dezamăgit de stele
Dezamăgit de râuri
Dezamăgit de ploi…
Dezamăgit de viaţă
Dezamăgit de vrere
Dezamăgit de flamă
Dezamăgit de noi…
Dezamăgit de negru
Dezamăgit de moarte
Dezamăgit de cruce
Dezamăgit de voi…
Dezamăgit de prieteni
Dezamăgit de lume
Dezamăgit de zâne
Dezamăgit de nori...
Dezamăgit de frunze
Dezamăgit de paltini
Dezamăgit de lacrimi
Dezamăgit de sori...
Dezamăgit de şanse
Dezamăgit de astre
Dezamăgit de basme
Dezamăgit de tot…
Dezamăgit de bine
Dezamăgit de tine
Dezamăgit de sine
Dezamăgit de rău...
luni, 10 august 2009
Bun venit in blogosferă!
Fiind in vacanta, din lipsa de prea multe preocupari, am decis ca e timpul sa fac si eu o prima "calatorie" in lumea bloggerilor. Vroiam cu mult timp in urma sa fac aceasta "calatorie", dar de fiecare data "m-am impiedicat" de lipsa timpului liber si, de ce nu, de prejudecati legate de aceasta lume.
Odata ajuns aici am inteles ca e timpul sa-mi cumpar si eu o camera la hotel, nu stiu pentru cat timp, la ce "pret" sau cu ce scop...
Cert este faptul c-am ajuns! Sunt aici, simt miros de hotel si vad culori de camera virtuala. Ma simt bine!...cel putin deocamdata...
Nu am venit sa ies afara din prima zi si sa ma plimb pe nisipurile fierbinti ale cuvintelor, frazelor, ideilor. Am tot timpul din lume sa fac asta! Nu vreau sa-mi organizez prea repede programul in functie de "obiectivele turistice" ce trebuiesc vizitate. (daca trebuiesc vizitate!)
Ma simt bine!...Simt miros de cearsaf proaspat, de umbre digitale, de protocoale si de hiperlinkuri stranii si, mi-e bine!...
Am sa-mi organizez programul maine sau, daca nu am chef, poate saptamana viitoare.
Nu vreau sa fiu deranjat prea mult de "cameriste", tot ce vreau este sa ma regasesc, sa ma redescopar, sa ma redefinesc, virtual bineinteles!
Cam atat deocamdata, mai vorbim dimineata la micul dejun, daca reusesc sa ma trezesc. Nu-mi plac orele fixe si prin urmare nu-ti promit c-ajung!
BINE TE-AM GASIT BLOGOSFERA!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
