vineri, 5 noiembrie 2010

IN MEMORIAM - ADRIAN PĂUNESCU...Totuşi, iubirea

  
Adrian Păunescu


Totuşi, iubirea
 
Şi totuşi există iubire
Şi totuşi există blestem
Dau lumii, dau lumii de ştire
Iubesc, am curaj şi mă tem.


Şi totuşi e stare de veghe
Şi totuşi murim repetat
Şi totuşi mai cred în pereche
Şi totuşi ceva sa-ntâmplat.

Pretenţii nici n-am de la lume
Un pat, întuneric şi tu
Intrăm în amor fără nume
Fiorul ca fulger căzu.

Motoarele lumii sunt stinse
Reţele pe căi au căzut
Un mare pustiu pe cuprins e
Trezeşte-le tu c-un sărut.

Acum te declar Dumnezee
Eu însumi mă simt Dumnezeu
Continuă lumea femeie
Cu plozi scrişi în numele meu.

Afară roiesc întunerici
Aici suntem noi luminoşi
Se ceartă-ntre ele biserici
Făcându-şi acelaşi reproş.

Şi tu şi iubirea există
Şi moartea există în ea
Îmi place mai mult când eşti tristă
Tristeţea, de fapt, e a ta.

Genunchii mi-i plec pe podele
Cu capul mă sprijin de cer,
Tu eşti în puterile mele,
Deşi închiziţii te cer.

Ce spun se aude aiurea,
Mă-ntorc la silaba dintâi,
Prăval peste tine pădurea:
Adio, adică rămâi.


Şi totuşi există iubire
Şi totuşi există blestem
Dau lumii, dau lumii de ştire
Iubesc, am curaj şi mă tem.

2 comentarii:

  1. si totusi exista iubire



    În munti, acum, e-un fel de-n lăcrimare
    Şi lacrimile picură mereu,
    De parcă s-a-ntâmplat ceva ce doare
    Şi astăzi plâng, în loc de fiecare,
    Ochii albaştri ai lui Dumnezeu.

    Noi stăm în ochii lui şi-avem de toate
    Şi suntem aşezaţi şi călători
    Şi el cu-aceleaşi lacrimi ne străbate
    Şi-n ele, când altfel nu se mai poate,
    Cădem şi noi din ceruri uneori.

    Sunt toate într-o ordine firească,
    Se frânge tot ce se cuvine frânt,
    E mască unde este loc de mască,
    Pe noi, pe toţi, din pleoapa lui cerească,
    El, uneori, ne plânge pe pământ.

    Acum, în munţi, sunt lacrimi şi e ceaţă
    Şi soarele s-a spart ca un deochi,
    Vai, Doamne, tu ne dai această viaţă
    Şi o gustăm cu milă îndrăzneaţă,
    Ce bine ne simţim la tine-n ochi.

    Din ochii tăi lumina lumii vine
    Şi tu chiar întunericu-l descoşi
    Şi-am vrea să-ţi fie totdeauna bine
    Şi, uneori, ne temem pentru tine
    Să nu orbeşti de-atâţia păcătoşi.

    (Adrian Paunescu)

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc mult Madalina, esti o draguta! L-am iubit mult pe poet si ador in continuare poezia lui!

    RăspundețiȘtergere