vineri, 5 noiembrie 2010
IN MEMORIAM - ADRIAN PĂUNESCU...Totuşi, iubirea
Adrian Păunescu
Totuşi, iubirea
Şi totuşi există iubire
Şi totuşi există blestem
Dau lumii, dau lumii de ştire
Iubesc, am curaj şi mă tem.
Şi totuşi e stare de veghe
Şi totuşi murim repetat
Şi totuşi mai cred în pereche
Şi totuşi ceva sa-ntâmplat.
Pretenţii nici n-am de la lume
Un pat, întuneric şi tu
Intrăm în amor fără nume
Fiorul ca fulger căzu.
Motoarele lumii sunt stinse
Reţele pe căi au căzut
Un mare pustiu pe cuprins e
Trezeşte-le tu c-un sărut.
Acum te declar Dumnezee
Eu însumi mă simt Dumnezeu
Continuă lumea femeie
Cu plozi scrişi în numele meu.
Afară roiesc întunerici
Aici suntem noi luminoşi
Se ceartă-ntre ele biserici
Făcându-şi acelaşi reproş.
Şi tu şi iubirea există
Şi moartea există în ea
Îmi place mai mult când eşti tristă
Tristeţea, de fapt, e a ta.
Genunchii mi-i plec pe podele
Cu capul mă sprijin de cer,
Tu eşti în puterile mele,
Deşi închiziţii te cer.
Ce spun se aude aiurea,
Mă-ntorc la silaba dintâi,
Prăval peste tine pădurea:
Adio, adică rămâi.
Şi totuşi există iubire
Şi totuşi există blestem
Dau lumii, dau lumii de ştire
Iubesc, am curaj şi mă tem.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
si totusi exista iubire
RăspundețiȘtergereÎn munti, acum, e-un fel de-n lăcrimare
Şi lacrimile picură mereu,
De parcă s-a-ntâmplat ceva ce doare
Şi astăzi plâng, în loc de fiecare,
Ochii albaştri ai lui Dumnezeu.
Noi stăm în ochii lui şi-avem de toate
Şi suntem aşezaţi şi călători
Şi el cu-aceleaşi lacrimi ne străbate
Şi-n ele, când altfel nu se mai poate,
Cădem şi noi din ceruri uneori.
Sunt toate într-o ordine firească,
Se frânge tot ce se cuvine frânt,
E mască unde este loc de mască,
Pe noi, pe toţi, din pleoapa lui cerească,
El, uneori, ne plânge pe pământ.
Acum, în munţi, sunt lacrimi şi e ceaţă
Şi soarele s-a spart ca un deochi,
Vai, Doamne, tu ne dai această viaţă
Şi o gustăm cu milă îndrăzneaţă,
Ce bine ne simţim la tine-n ochi.
Din ochii tăi lumina lumii vine
Şi tu chiar întunericu-l descoşi
Şi-am vrea să-ţi fie totdeauna bine
Şi, uneori, ne temem pentru tine
Să nu orbeşti de-atâţia păcătoşi.
(Adrian Paunescu)
Multumesc mult Madalina, esti o draguta! L-am iubit mult pe poet si ador in continuare poezia lui!
RăspundețiȘtergere