Logica sentimentelor

„Inima îşi are raţiunile ei pe care raţiunea nu le cunoaşte“ - Pascal

„Logica sentimentelor se evidenţiază prin caracterul ei subtil, imprevizibil, difuz şi greu de stăpânit“ - Ribot

Poveste sentimentală (Nichita Stănescu)

Nichita Stănescu

Poveste sentimentală     

Pe urmă ne vedeam din ce în ce mai des.

Eu stăteam la o margine-a orei,

tu - la cealaltă,

ca două toarte de amforă.

Numai cuvintele zburau între noi,

înainte şi înapoi.

Vârtejul lor putea fi aproape zărit,

şi deodată,

îmi lăsam un genunchi,

iar cotul mi-l înfigeam în pământ,

numai ca să privesc iarba-nclinată

de căderea vreunui cuvânt,

ca pe sub laba unui leu alergând.

Cuvintele se roteau, se roteau între noi,

înainte şi înapoi,

şi cu cât te iubeam mai mult, cu atât

repetau, într-un vârtej aproape văzut,

structura materiei, de la-nceput.

O cafea cu amor, vă rog!

"Maybe the poets are right. Maybe love is the only answer..."

"Încă de mic mi-au plăcut femeile nepotrivite, când am văzut Albă-ca-Zăpada, toţi s-au îndrăgostit de Albă-ca-Zăpada, eu lulea după Regina cea Rea!" -   Allen Stewart Königsberg  (Woody Allen)

Povestea noastră...

  „Orice suflet este condamnat să tăinuiască măcar durerea unei amintiri”. A fost "povestea noastră", a mea şi a ta, cu bune şi cu rele, o poveste cu multe lacrimi, prea multe lacrimi şi suferinţă.  Acum,  Tu şi Eu  suntem altfel,  dar în povestea noastră noi vom rămâne aceiaşi...

Povestea noastră...

IN MEMORIAM - ADRIAN PĂUNESCU

Nici nu pot nimic să-ţi spun

Pe curând sau rămas bun

Apăru, numai nu,

La adio, tu…

Rămas bun, maestre!

Când am aflat de moartea lui, a murit o parte din mine, din copilăria mea, din sufletul meu. L-am iubit pe poet şi ador în continuare poezia lui! Am crescut cu Cenaclul Flacăra, am plâns şi m-am bucurat alături de ei, am visat şi am sperat într-o lume mai bună, o lume a libertăţii de exprimare.   Pentru mine, Păunescu este un geniu şi nu un simplu versificator fără caracter aşa cum vor unii "căţei frustraţi" să-l denigreze. Cu el am crescut, în el am crezut şi va fi pentru mine un exemplu de trăire spirituală.  

Imbecilii de la ABC News  au titrat în ediţia lor de vineri: „A murit poetul care l-a lăudat pe Ceauşescu”. A-l  descrie pe Adrian Păunescu drept „poetul de casă” al fostului dictator este o dovadă de multă malițiozitate şi superficialitate. Da, măi „căţei”, a fost aşa cum vreţi voi să fie, un comunist „lingău”, un om cu un caracter reprobabil, un personaj controversat…Dar puteţi fi convinşi că el va rămâne în istorie ca unul dintre cei mai mari poeţi români, alături de Nichita, Eminescu, Sorescu, Bacovia, Alecsandri sau Blaga.

Rămas bun, maestre!

IN MEMORIAM - ADRIAN PĂUNESCU Repetabila povară

IN MEMORIAM - ADRIAN PĂUNESCU...Totuşi, iubirea

  
Adrian Păunescu


Totuşi, iubirea
 
Şi totuşi există iubire
Şi totuşi există blestem
Dau lumii, dau lumii de ştire
Iubesc, am curaj şi mă tem.

Şi totuşi e stare de veghe
Şi totuşi murim repetat
Şi totuşi mai cred în pereche
Şi totuşi ceva sa-ntâmplat.

Pretenţii nici n-am de la lume
Un pat, întuneric şi tu
Intrăm în amor fără nume
Fiorul ca fulger căzu.

Motoarele lumii sunt stinse
Reţele pe căi au căzut
Un mare pustiu pe cuprins e
Trezeşte-le tu c-un sărut.

Acum te declar Dumnezee
Eu însumi mă simt Dumnezeu
Continuă lumea femeie
Cu plozi scrişi în numele meu.

Afară roiesc întunerici
Aici suntem noi luminoşi
Se ceartă-ntre ele biserici
Făcându-şi acelaşi reproş.

Şi tu şi iubirea există
Şi moartea există în ea
Îmi place mai mult când eşti tristă
Tristeţea, de fapt, e a ta.

Genunchii mi-i plec pe podele
Cu capul mă sprijin de cer,
Tu eşti în puterile mele,
Deşi închiziţii te cer.

Ce spun se aude aiurea,
Mă-ntorc la silaba dintâi,
Prăval peste tine pădurea:
Adio, adică rămâi.

Şi totuşi există iubire
Şi totuşi există blestem
Dau lumii, dau lumii de ştire
Iubesc, am curaj şi mă tem.

Divina comedie – Paradisul (Dante Alighieri)

LA DIVINA COMMEDIA - PARADISO (Dante Alighieri)

Canto XXXIII

……………………………………………

tal era io a quella vista nova:

veder voleva come si convenne

l'imago al cerchio e come vi s'indova;

ma non eran da ciò le proprie penne:

se non che la mia mente fu percossa

da un fulgore in che sua voglia venne.

A l'alta fantasia qui mancò possa;

ma già volgeva il mio disio e 'l velle,

sì come rota ch'igualmente è mossa,

 l'amor che move il sole e l'altre stelle.

Divina comedie – Paradisul  (Dante Alighieri)

Cântul XXXIII

……………………………………………

aşa fui eu cu nou-apariţiune:
voiam să văd care-i raportul lor,
cum poate chipu-n cerc să se-mpreune;

dar n-ajungea spre-aceasta propriu-mi zbor,
de n-ar fi fost de-un fulger luminată
puterea mea şi-i stinse-avutul dor.

Înaltu-mi vis se rupse-aici deodată;
 ci-mi şi porni şi-al meu şi dor şi vele,
asemeni roţii ce-i egal mişcată,
 

iubirea care mişcă sori şi stele.

          Ultimul vers din celebră operă “Divina Comedie”  este unul dintre cele mai înălţătoare si vibrante elogii aduse dragostei în literatura universală, Dante dând puterea iubirii de a pune in mişcare chiar si aştrii universului.

Poem (Nichita Stănescu)

Nichita Stănescu

Poem  

Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi
şi ţi-aş săruta talpa piciorului,
nu-i aşa că ai şchiopăta puţin, după aceea,
de teamă să nu-mi striveşti sărutul?... 
 

Elvis Presley - Suspicious Mind (1970)

Aş vrea să-i spun ei (Ciprian Crişan)

Ciprian Crişan

Aş vrea să-i spun ei   

Aş vrea să-i spun ei, dar nu ştiu dacă m-ar auzi,

Aş vrea să-ţi scriu ţie, dar nu ştiu dacă m-ai înţelege…

Mă simt confuz, mă simt slăbit,

Mă simt blamabil şi direct responsabil

Pentru declanşarea unei avalanşe

Pe care, cu siguranţă, n-am s-o pot controla.

Aş vrea s-o sculptez, dar nu-i cunosc materialul,

Aş vrea să ţi-o descriu, dar nu-ţi cunosc cuvântul…

Mă simt învins, mă simt învingător,

Mă simt provocat şi direct implicat

În declanşarea unui război nuclear

Alarmant pentru mine, pustiitor pentru ea.

Aş vrea s-o ating

Aş vrea s-o simt

Aş vrea s-o alint

Aş vrea să-i cânt

Aş vrea s-o încânt

Aş vrea să-i spun ei

Cât  o iubesc!

 

  

Tristeţea în stare pură (Ciprian Crişan)

      Tristeţea în stare pură 

          De ce ar trebui să fie negru un adevărat motiv de doliu, de tristeţe profundă?  De ce ar trebui să împodobim tristeţea în negru?  O fată m-a întrebat de curând, văzându-mă îmbrăcat în negru, dacă sunt cu adevărat trist? Recunosc că am rămas puţin surprins şi, pentru câteva secunde, chiar blocat la auzul acestei întrebări. Nu mă aşteptam de la o fetişcană nurlie la o asemenea curiozitate existenţial-psihologică… Exagerez!  Poate nu a fost decât o simplă curiozitate adolescentină şi atât. Eu am tălmăcit-o altfel. Dar oricare ar fi fost sensul, întrebarea mi-a rămas pe retină la fel ca bliţul unui aparat de fotografiat clasic, la fel ca un flash care te zăpăceşte câteva secunde în momentul în care încerci să zâmbeşti forţat fotografului.

Sincer, nici nu mai ştiu ce i-am răspuns tinerei, nici nu mai contează de altfel, contează doar ce am încercat să-mi răspund mie. De fapt răspunsul pe care mi l-am dat a fost o succesiune de întrebări nesfârşite, obositoare şi probabil suficient de inutile. Evident am întors tristeţea, acest proces afectiv extrem de complex, pe toate feţele psihologice şi filosofice, dar tot degeaba… Nu sunt dumerit sau poate nici nu vreau să fiu. De un lucru sunt sigur: Tristeţea e un cuvânt care mă fascinează atunci când îl studiez în tot felul de dicţionare de specialitate, atunci când îl văd pe feţele celor care-mi vin la cabinet sau atunci când îl simt pe propria piele. 

Când studiezi o plantă sau un animal, te duci de obicei în mediul său natural. Când vrei să înveţi a face o ciulama de pui te duci frumos în bucătărie şi te apuci să faci experimente pe biata cratiţă. Atunci când vrei să înţelegi ce e democraţia, „călătoreşti” de la Atena lui Pericle, până la Paris, Londra sau Washington. Dar când vrei să înţelegi TRISTEŢEA în stare pură ce faci? Un răspuns pripit şi superficial ar suna cam aşa: Tristeţea nu se înţelege, ci se simte! E o variantă de răspuns şi aceasta…Dar un răspuns mai profund cum ar suna?  

Robbie Williams - Feel

Casablanca

Harry Belafonte - Try To Remember...

Şi se jură că nu mai bea…să-l credem?

Poliţişti…Ce sens? Care sens? Oricum logica lor n-are sens :))

Şi se jură că nu mai bea…să o credem?

Altă matematică (Nichita Stănescu)

Nichita Stănescu

Altă matematică

Noi ştim că unu ori unu fac unu,
dar un inorog ori o pară
nu ştim cât face.
Ştim că cinci fără patru fac unu,
dar un nor fără o corabie
nu ştim cât face.
Ştim, noi ştim că opt
împărţit la opt fac unu,
dar un munte împărţit la o capră
nu ştim cât face.
Ştim că unu plus unu fac doi,
dar eu şi cu tine,
nu Ştim, vai, nu ştim cât facem.

Ah, dar o plapumă
înmulţită cu un iepure
face o roscovană, desigur,
o varză împărţită la un steag
fac un porc,
un cal fără un tramvai
face un înger,
o conopidă plus un ou,
face un astragal...

Numai tu şi cu mine
înmultiţi şi împărţiţi
adunaţi şi scăzuţi
rămânem aceiaşi...

Pieri din mintea mea!
Revino-mi în inimă! 

Dezamăgiri... (I) (Ciprian Crisan)

Ciprian Crisan

Dezamăgiri... (I)  

Dezamăgit de soartă

Dezamăgit de stele

Dezamăgit de râuri

Dezamăgit de ploi…

Dezamăgit de viaţă

Dezamăgit de vrere

Dezamăgit de flamă

Dezamăgit de noi…

Dezamăgit de negru

Dezamăgit de moarte

Dezamăgit de cruce

Dezamăgit de voi…

Dezamăgit de prieteni

Dezamăgit de lume

Dezamăgit de zâne

Dezamăgit de nori...

   

Dezamăgit de frunze

Dezamăgit de paltini

Dezamăgit de lacrimi

Dezamăgit de sori...

Dezamăgit de şanse

Dezamăgit de astre

Dezamăgit de basme

Dezamăgit de tot…

Dezamăgit de bine

Dezamăgit de tine

Dezamăgit de sine

Dezamăgit de rău...