„Logica sentimentelor se evidenţiază prin caracterul ei subtil, imprevizibil, difuz şi greu de stăpânit“ - Ribot
duminică, 14 noiembrie 2010
Poveste sentimentală (Nichita Stănescu)
Nichita Stănescu
Poveste sentimentală
Pe urmă ne vedeam din ce în ce mai des.
Eu stăteam la o margine-a orei,
tu - la cealaltă,
ca două toarte de amforă.
Numai cuvintele zburau între noi,
înainte şi înapoi.
Vârtejul lor putea fi aproape zărit,
şi deodată,
îmi lăsam un genunchi,
iar cotul mi-l înfigeam în pământ,
numai ca să privesc iarba-nclinată
de căderea vreunui cuvânt,
ca pe sub laba unui leu alergând.
Cuvintele se roteau, se roteau între noi,
înainte şi înapoi,
şi cu cât te iubeam mai mult, cu atât
repetau, într-un vârtej aproape văzut,
structura materiei, de la-nceput.
sâmbătă, 13 noiembrie 2010
O cafea cu amor, vă rog!
"Maybe the poets are right. Maybe love is the only answer..."
"Încă de mic mi-au plăcut femeile nepotrivite, când am văzut Albă-ca-Zăpada, toţi s-au îndrăgostit de Albă-ca-Zăpada, eu lulea după Regina cea Rea!" - Allen Stewart Königsberg (Woody Allen)
joi, 11 noiembrie 2010
Povestea noastră...
„Orice suflet este condamnat să tăinuiască măcar durerea unei amintiri”. A fost "povestea noastră", a mea şi a ta, cu bune şi cu rele, o poveste cu multe lacrimi, prea multe lacrimi şi suferinţă. Acum, Tu şi Eu suntem altfel, dar în povestea noastră noi vom rămâne aceiaşi...
duminică, 7 noiembrie 2010
IN MEMORIAM - ADRIAN PĂUNESCU
Pe curând sau rămas bun
Apăru, numai nu,
La adio, tu…
sâmbătă, 6 noiembrie 2010
Rămas bun, maestre!
Când am aflat de moartea lui, a murit o parte din mine, din copilăria mea, din sufletul meu. L-am iubit pe poet şi ador în continuare poezia lui! Am crescut cu Cenaclul Flacăra, am plâns şi m-am bucurat alături de ei, am visat şi am sperat într-o lume mai bună, o lume a libertăţii de exprimare. Pentru mine, Păunescu este un geniu şi nu un simplu versificator fără caracter aşa cum vor unii "căţei frustraţi" să-l denigreze. Cu el am crescut, în el am crezut şi va fi pentru mine un exemplu de trăire spirituală.
Imbecilii de la ABC News au titrat în ediţia lor de vineri: „A murit poetul care l-a lăudat pe Ceauşescu”. A-l descrie pe Adrian Păunescu drept „poetul de casă” al fostului dictator este o dovadă de multă malițiozitate şi superficialitate. Da, măi „căţei”, a fost aşa cum vreţi voi să fie, un comunist „lingău”, un om cu un caracter reprobabil, un personaj controversat…Dar puteţi fi convinşi că el va rămâne în istorie ca unul dintre cei mai mari poeţi români, alături de Nichita, Eminescu, Sorescu, Bacovia, Alecsandri sau Blaga.
Rămas bun, maestre!
vineri, 5 noiembrie 2010
IN MEMORIAM - ADRIAN PĂUNESCU...Totuşi, iubirea
Adrian Păunescu
Totuşi, iubirea
Şi totuşi există iubire
Şi totuşi există blestem
Dau lumii, dau lumii de ştire
Iubesc, am curaj şi mă tem.
Şi totuşi e stare de veghe
Şi totuşi murim repetat
Şi totuşi mai cred în pereche
Şi totuşi ceva sa-ntâmplat.
Pretenţii nici n-am de la lume
Un pat, întuneric şi tu
Intrăm în amor fără nume
Fiorul ca fulger căzu.
Motoarele lumii sunt stinse
Reţele pe căi au căzut
Un mare pustiu pe cuprins e
Trezeşte-le tu c-un sărut.
Acum te declar Dumnezee
Eu însumi mă simt Dumnezeu
Continuă lumea femeie
Cu plozi scrişi în numele meu.
Afară roiesc întunerici
Aici suntem noi luminoşi
Se ceartă-ntre ele biserici
Făcându-şi acelaşi reproş.
Şi tu şi iubirea există
Şi moartea există în ea
Îmi place mai mult când eşti tristă
Tristeţea, de fapt, e a ta.
Genunchii mi-i plec pe podele
Cu capul mă sprijin de cer,
Tu eşti în puterile mele,
Deşi închiziţii te cer.
Ce spun se aude aiurea,
Mă-ntorc la silaba dintâi,
Prăval peste tine pădurea:
Adio, adică rămâi.
Şi totuşi există iubire
Şi totuşi există blestem
Dau lumii, dau lumii de ştire
Iubesc, am curaj şi mă tem.
Divina comedie – Paradisul (Dante Alighieri)
LA DIVINA COMMEDIA - PARADISO (Dante Alighieri)
Canto XXXIII
……………………………………………
tal era io a quella vista nova:
veder voleva come si convenne
l'imago al cerchio e come vi s'indova;
ma non eran da ciò le proprie penne:
se non che la mia mente fu percossa
da un fulgore in che sua voglia venne.
A l'alta fantasia qui mancò possa;
ma già volgeva il mio disio e 'l velle,
sì come rota ch'igualmente è mossa,
l'amor che move il sole e l'altre stelle.
Divina comedie – Paradisul (Dante Alighieri)
Cântul XXXIII
……………………………………………
aşa fui eu cu nou-apariţiune:
voiam să văd care-i raportul lor,
cum poate chipu-n cerc să se-mpreune;
dar n-ajungea spre-aceasta propriu-mi zbor,
de n-ar fi fost de-un fulger luminată
puterea mea şi-i stinse-avutul dor.
Înaltu-mi vis se rupse-aici deodată;
ci-mi şi porni şi-al meu şi dor şi vele,
asemeni roţii ce-i egal mişcată,
voiam să văd care-i raportul lor,
cum poate chipu-n cerc să se-mpreune;
dar n-ajungea spre-aceasta propriu-mi zbor,
de n-ar fi fost de-un fulger luminată
puterea mea şi-i stinse-avutul dor.
Înaltu-mi vis se rupse-aici deodată;
ci-mi şi porni şi-al meu şi dor şi vele,
asemeni roţii ce-i egal mişcată,
iubirea care mişcă sori şi stele.
Ultimul vers din celebră operă “Divina Comedie” este unul dintre cele mai înălţătoare si vibrante elogii aduse dragostei în literatura universală, Dante dând puterea iubirii de a pune in mişcare chiar si aştrii universului.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
